Hunedoara

Incredibul, se intampla ceva si in orasul Hunedoara. Vine Nicolas Cage. directorul muzeului dl Nicolae Ceriser chiar a primit nota 10 in ziarele din judet pentru faptul ca ,, a reusit sa transforme castelul intr-un platou de filmare,, o realizare extraordinara, tinand cont de faptul ca acest castel este deosebit de frumos, aflandu-se printre primele cinci asemenea edifici din Romania.



Unul dintre cele mai importante monumente de arta feudala gotica din Europa, castelul Huniazilor (numit uneori si castelul Corvinestilor) a fost construit in secolul XIV pe locul unui vechi castru roman. Castelul a fost daruit de catre regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatal lui Iancu de Hunedoara. Castelul intra in posesia acestuia dupa moartea tatalui sau si incepe un proces de modernizare, amplificare a fortificatiei (1440-1453). Castelul Huniazilor a fost folosit in special ca resedinta nobiliara, dovada fiind si lipsa unor perimetre secundare de aparare. Salile construite in aceasta perioada sunt Sala Dietei si Sala Cavalerilor. Mai trebuiesc amintite si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar), Turnul buzduganelor si Bastionul alb. Castelul intra ulterior in posesia lui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara care construieste o noua aripa in stil renascentist - loggia cu pictura ilustrand aspecte din viata nobiliara, respectiv legenda corbului. In curtea castelului nu departe de capela se afla o fantana adanca de 30 de metri despre care se spune ca ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, in schimbul promisiunii ca vor fi eliberati daca vor ajunge la stratul de apa. Dupa 15 ani , cand au terminat fantana, stapani castelului nu s-au tinut de promisiune. Legenda spune ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, inscriptia se traduce astfel "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica". Matei Corvin daruieste cetatea lui Ioan Corvin dupa care urmeaza o perioada in care se succed o serie de proprietari care detin castelul pentru intervale limitate de timp. Unul din proprietarii care a efectuat transformari (1618-1623) la constructia originala este principele Transilvaniei, Gabor Bethlen care a construit doua etaje pe aripa sudica si una pe aripa nordica. De a lungul timpului a fost devastat de mai multe incendii fiind restaurat de mau multe ori: 1870-1880 (cu sprijinul arhitectilor Steindl Imre si Schulek Frigyes), 1965-1970 si 1993-1995.

Cetatea Devei a fost construita pe urmele unei fortificatii daco romane. Primele lucrari de edificare dateaza din primii ani ai secolului XI, dupa infrangerea de catre unguri a ducelui Ahtum din Cetatea Morisena (Cenad), cand au venit primii colonialisti dinspre vest.

Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante cetati ale Transilvaniei. Urmand cursul istoriei, cetatea a avut rol de aparare impotriva tatarilor si a altor potentiali dusmani care urmareau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobilii in fata rascoalelor taranesti, resedinta nobiliara, inchisoare si garnizoana, a asigurat protectia calatorilor si a comerciantilor care circulau in lungul Vaii Muresului.

Cetatea a fost resedinta voievodala incepand din 1307, iar in secolele XIV si XV district militar valah avand in jurisdictie patru districte romanesti. Incepand cu 1453 Iancu de Hunedoara a transformat-o in castel nobiliar, ajungand astfel printre cele mai puternice cetati ale Transilvaniei.

In timpul navalirii turcilor din anii 1550, 1552, si 1557 a suferit asedii otomane, cetatea fiind ocupata in 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat-o reginei Isabela a Ungariei si fiului sau Ioan Sigismund. Cetatea a functionat in secolul XVI si ca inchisoare, aici fiind intemnitati umanistul David Ferencz, fondatorul bisericii unitariene si Moise Secuiul conducatorul nobilimii tansilvanene ostile puterii imperiale. In celula in care a fost intemnitat David Ferencz a fost amplasata in anul 1948 o placa comemorativa.

In timpul rascoalei din 1782 cetatea a fost ocupata vremelnic de taranii din Dobra, iar in 1786 asediata de taranii rasculati condusi de Horea, Closca si Crisan. La sfarsitul secolului XVIII cetatea si-a pierdut importanta strategica, fiind lasata in parasire, dar si-a recapatat importanta dupa 1817, cand imparatul Francisc I trecand prin Deva a hotarat sa o restaureze.

Lucrarile au durat peste un an, cheltuindu-se peste 216.000 florini. In timpul revolutiei din 1848-1849, garnizoana austriaca aflata in cetate condusa de locotenentul Wurn, la vestea victoriilor dobandite de revolutionari asupra armatelor imperiale, a minat zidurile cetatii.

In prezent se mai pastreaza centurile de ziduri intarite cu turnuri patrate sau circulare si cu porti monumentale. De la poarta de intrare principala, se dezvolta zidul inferior de incinta care urca dealul si inconjoara cetatea. Drumul care insoteste zidul conduce la a doua poarta in forma de coridor lung boltit. In dreapta acestei porti se pastreaza urmele camerelor corpului de garda.

Trecand de a doua poarta spre complexul de cladiri de pe culmea dealului, poteca urca spre poarta incintei a doua a cetatii.

Zidul de incinta prezinta creneluri fiind amenajat pentru armele grele de foc. Dupa un bastion semicircular se ajunge la poarta ultimei incinte care pastreaza contraforturi masive. In aceasta incinta se dezvolta curtea interioara a cetatii, care este marginita de peretii inalti care reprezinta ruinele unor incaperi, dependinte gospodaresti, depozite, etc.

In partea centrala se gasesc ruinele palatului nobiliar cu resturi de boltiri in stil gotic si elemente renascentiste. La vest de poarta este situat un turn de aparare, iar in est camera corpului de garda. Cetatea Devei in forma pe care o are in prezent este inca evocatoare, starnind interesul vizitatorilor atat prin ruinele ei cat si prin pozitia sa care domina orasul.


Insiruit pe Apa Gradistei, la sud de larga si manoasa vale a Muresului, complexul de cetati si asezari dacice din Muntii Orastiei a constituit nucleul statului dac din perioada lui Burebista si Decebal si, totodata, cea mai inalta expresie a dezvoltarii culturii materiale daco-getice din secolele I i.e.n. – I e.n.

Salba de fortificatii de la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie, menita sa apere cetatea de scaun a regilor daci de la Sarmizegetusa Regia (Gradistea de Munte), ale caror ruine ne intampina peste timp la fel de impunatoare, reprezinta marturii de pret ale infloritoarei civilizatii din aceasta trimilenara vatra.
Asezarea de la Fetele (Fetzele) Albe se afla plasata pe coasta de sud, insorita, a dealului Muncelului, despartita fiind printr-o vale ingusta de inaltimea pe care se pastreaza ruinele Sarmizegetusei Regia.

Ea face parte din categoria asezarilor de munte dacice, fiind ridicata pe terase protejate de ziduri din blocuri de calcar, construite in tehnica specifica tuturor fortificatiilor dacice din Muntii Orastiei.

Alaturi de constructiile civile iese in evidenta un sanctuar circular cu stalpi de piatra, descoperit pe terasa a IVa. El a fost distrus, ca si asezarea, in urma unui mistuitor incendiu ce a avut loc in timpul luptelor desfasurate in cadrul celui de-al doilea razboi purtat de armatele romane (105-106 e.n.), care a pus capat existentei statului dac liber.
Situata pe culmea Blidarului (703 m), este cel mai puternic complex fortificat din aceasta zona, fiind intins pe un platou de aproape 6000 mp. Strajuind malul stang al Apei Gradistei, la fel ca si cetatea Costesti, fortificatia de la Blidaru cuprinde de fapt doua incinte, unite intre ele, avand impreuna sase turnuri puternice.

Prima cetate, ce ocupa platoul superior al dealului, are o forma trapezoidala, fiind prevazuta cu patru turnuri exterioare, plasate pe colturi. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonica militara, intrarea se facea prin turnul I, astfel conceput incat sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului, silindu-l sa coteasca spre dreapta si sa-si expuna flancul loviturilor. In interior se pastreaza urmele unui turn-locuinta.

Spre vest de prima cetate a fost construita apoi cetatea a doua, avand forma pentagonala. Atrage atentia aici sistemul platformelor de lupta de pe laturile de nord si de vest, cu adevarate mici cazemate.

Aprovizionarea cu apa a acetatii era asigurata printr-o monumentala cisterna patrulatera, cu ziduri duble sau intreite, adanca de peste 5m, construita in partea de nord-vest. Deosebit de interesanta este pardoseala cisternei, alcatuita dintr-un “ciment” avand in compozitia sa mortar, cenusa si carbune de lemn. Pe aceeasi latura, pe o terasa mai joasa, a fost scos la iveala un turn de paza care asigura din acest loc strategic, numit Poiana Pertii, o larga vizibilitate, dominand imprejurimile.
Cetatea de la Costesti este situata pe dealul “Cetatuia”, pe malul stang al Apei Gradistei.

Dealul Cetatuia, cu cetatea de pe culmea sa, formeaza un minunat punct de paza, cu vederi la mare departare, plasat la intrarea in masivul muntos, acolo unde valea Apei Gradistei se ingusteaza deodata.

Sistemul de aparare al cetatii se baza pe succesiunea a trei tipuri de fortificatii: un val de pamant, un zid de piatra gros de 3 m, flancat de trei bastioane si o dubla palisada ce inconjoara partea de sus a inaltimii.

Platoul cel mai inalt era ocupat de doua turnuri-locuinta, construite din blocuri de piatra si caramida la care se ajungea urcand pe o scara monumentala, de baracile soldatilor din garnizoana si de un turn de observatie. Pe terase au fost identificate lacase de cult (sanctuare), cisterne de apa etc.

Timpul de realizare si de inflorire a asezarii dacice de pe dealul Cetatuia – ca si intregul complex al asezarilor din Muntii Orastiei – cuprinde perioada de la Burebista la Decebal (sec. I i.e.n. – I e.n.). Distrusa in urma razboiului al doilea de cucerire a Daciei de catre romani (105-106 e.n.), cetatea nu a mai fost refacuta.
Dealul Piatra Rosie, o inaltime de 831m, pe varful caruia se afla cetatea, se ridica izolat din fundul vaii Luncanilor.

Cetatea, ridicata din piatra, de porma patrulatera, cu latimile de 102x45m, are patru turnuri, dispuse pe mijlocul laturii rasaritene. In interiorul incintei se afla o constructie din lemn, ale carei baze de piatra s-au pastrat in intregime. Pentru colectarea apei, necesare garnizoanei, in coltul de nord-vest al cetatii se afla o groapa sapata in stanca.

In afara incintei cetatii se observa urmele unui sanctuar, format din aliniamente de coloane de piatra.

Pe coasta estica a dealului, o a doua incinta cu zidurile cladite din piatra de stanca si palisada se sprijinea cu o latura pe fortificatia de pe culme, avand in interior un drum pavat din piatra.

Pe drumul de acces spre cetate erau plasate trei turnuri de paza.

Cetatea de la Piatra Rosie, parte componenta a sistemului de fortificatii dacic, avea menirea de a bara inaintarea dinspre Valea Streiului a dusmanilor care incercau sa atace capitala Daciei libere.
Cetatea de la Gradistea Muncelului, grandioasa capitala a statului dac, se prezinta ca o incinta de aparare construita din blocuri de piatra, avand forma unui patrulater neregulat. Ea ocupa punctul cel mai inalt de pe Dealul Gradistei, la 1200 m altitudine. Pe laturile de est si de vest, cetatea are cate o poarta. Drumul spre interiorul incintei este pavat cu piatra de rau.

La 100 m este de cetate, pe doua terase, se gaseste incinta sacra, la care duce un drum monumental, pavat cu lespezi de calcar, ce se termina intr-o mica piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele (doua sanctuare circulare si cinci patrulatere, precum si o platforma circulara din andezit, simbolizand Soarele).

Asezarea civila se intinde pe zeci de terase amenajate, constituind cea mai mare locuire dacica cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas cu numele regilor Scorilo si Decebal. Un ingenios sistem de canalizare aducea apa captata de la doua izvoare in cetate.

Dupa biruinta asupra dacilor, in urma unei rezistente eroice opuse de catre acestia, romanii au instalat in cetate o garnizoana, formata din detasamente ale legiunii a IV-a Flavia Felix.


Biserica din Densus sau Biserica Sfantul Nicolae, este un lacas de cult situat in localitatea Densus din judetul Hunedoara

Este considerata una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din Romania, fiind construita in secolul al XIII-lea. Din anul 1991 biserica se afla inscrisa pe lista de monumente propuse pentru a intra in patrimoniul UNESCO. Nicolae Iorga a numit aceasta biserica ca fiind "fara pereche in toata romanimea".

Aceasta biserica a fost construita pe ruinele unei vechi constructii din secolul al IV-lea. Naosul este de plan patrat, fiind strapuns de un turn in jurul caruia este aflat un spatiu foarte ingust acoperit cu o bolta de sprijin. O adanca absida semicirculara se afla spre partea de est, atat la exterior cat si la interior are pe latura sudica un diaconicon de dimensiuni impresionante. Acoperisul intregii constructii este realizat din placi de piatra.

Au fost adaugate incaperi anexe in secolele al XIV-XV-lea, in latura sudica. Biserica are o infatisare destul de ciudata deoarece este construita din pietre fasonate romane ce au fost aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, care insa nu ascunde amprentele stilistice lasate de romanic mai tarziu. Pictura murala este foarte valoroasa, datand din anul 1443, avand stranse legaturi cu picturile de epoca din intreaga Tara Romaneasca.

Cetatea Colt este situata in localitatea Rau de Mori, din judetul Hunedoara.

A fost ridicata la inceputul secolului al XIV-lea, fiind ctitorita de o familie cneziala pe nume Cândea din Rîu de Mori, devenita ulterior Kendeffy, deoarece Candea a dorit sa treaca la religia catolica. In apropiere turistii pot vizita si manastirea Colt. Pe partea dreapta a cursului unui rau si in apropierea unui pod, se pot observa cu usurinta ruinele celei de-a doua curti nobiliare, care a fost resedinta pentru familia Kendeffy.

Mai tarziu a fost cunoscuta sub numele de ,,Casa vanatorilor’’. Dupa mai multe indicii gasite, se pretinde ca mai multe locuri printre care si Cetatea Colt au fost o sursa de inspiratie pentru scriitorul francez Jules Verne care a scris romanul ,,Castelul din Carpati’’.

Aceasta constructie a avut rol in aparare fiind considerata cea mai puternica cetate cneziala din toata Transilvania. La poalele stancii, se afla si o bisericuta fortificata care a fost construita in aceeasi perioada cu cetatea. Pictura inca se mai pastreaza pe peretii bisericii in mici portiuni. S-a construit si o manastire de calugari alaturi de biserica unde se pot gasi foarte usor indrumari spre drumul care duce la cetate. Acest ansammblu s-a aflat intr-o stare foarte avansata de degradare la sfarsitul anului 2008, astfel cetatea devenind o ruina.

Biserica din Strei sa afla la iesirea din orasul Calan pe DN66.

Aceasta a fost ridicata la sfarsitul secolului al XIII-lea, inceputul secolului al XIV-lea. Biserica din Strei este un monument foarte important de arhitectura veche transilvana, avand un stil romano-gotic care a fost adaptat locului. Aceasta este construita din piatra bruta, fiind asezata pe ruinele unei vechi asezari romane de tip ,,villa rustica’’, ale carei anexe se pot vedea si in momentul de fata.

Incaperea interioara este pavata cu caramizi romane, turnul are o clopotnita pe fata de vest, are o nava scurta cu plafon de scanduri, iar altarul este in forma de dreptunghi boltit in cruce pe nervuri. Clopotnita este formata din trei etaje, aceasta pastrand vechiul acoperis ce a fost format din patru frontoane triunghiulare. Etajul de sus este ornat cu un chenar de caramida asezata in zig-zag ce este similar cu cel de la Biserica din Densus.

Pictura interioara murala de la sfarsitul secolului al XIV-lea a fost realizata de pictorul Grozie, care a fost mentionat intr-o inscriptie de pe peretele bisericii. Deasupra intrarii in turn mai sunt vizibile doar cateva fragmente ale picturii exterioare. Biserica este de rit crestin-ortodox, fiind restaurata in perioada anilor 1969-1970 si poate fi vizitata oricand. Cheia bisericii poate fi gasita ori la preoteasa ori la un localnic ce locuieste in apropiere de biserica. Doar pe data de 8 septembrie se mai slujeste in biserica cand se sarbatoreste hramul bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului’’.




Din pacate edilii judetul nu sunt in stare sa realizeze un traseu, sa refaca infrastructura si sa editeze un ghid turistic al judetului Hunedoara care sa includa
- Cetatea Devei,
- Castelul Huniazilor,
-Cetatea Colt,
-Biserica Strei
- Biserica din Densus,
- Cetatile dacice din Muntii Orastiei, pentru a valorifica aceste monumente istorice, poate se vor trezi si dansii intr-un tarziu pentru a nu se auzi de Castel de la Hunedoara sau de celelalte monumente doar cand se filmeaza vreun film.
La acestea se adauga si frumusetea si varietatea formelor geografice.
Asezat in partea central-vestică României, pe cursul mijlociu al Mureşului, la răspântia celor patru drumuri: al Mureşului şi Banatului, al Olteniei (prin defileul Jiului), şi al Ţării Crişurilor (peste culme de munte în valea Crişului Alb), avnd o suprafat de 7.063 km2 (respectiv 2,9% din teritoriul ţării), invecinandu-se la sud: Judeţul Gorj, la vest: Judeţele Caraş- Severin şi Timiş, la nord-vest: Judeţul Arad, la nordest: Judeţul Alba, la sud-est: Judeţul Vâlcea. Principalele orase sunt Deva, reşedinţă de judeţ, cu 76.000 locuitori, în lunca Mureşului, în nord-vestul Munţilor Poiana Ruscă. Alte oraşe: Hunedoara, Petroşani,Orăştie, Simeria,Lupeni, Petrila, Uricani, Vulcan,Aninoasa, Brad, Călan, Haţeg,.
Relieful
Este accidentat şi variat, datorită aşezării sale. Astfel în zona de contact dintre centura Carpaţilor Meridionali (Retezat - în întregime în judeţ, porţiuni din Munţii Godeanu, Ţarcu, Vâlcan, Parâng - cu vf. Mândra de 2.519 m, Şureanu), în sud, cu vegetaţie alpină şi urme glaciare; Apuseni (Găina, Zarand, Metaliferi, Sebeş, Bihor), în nord, cu culmi rotunjite şi netezite datorită fenomenelor vulcanice şi carstice, cu forme foarte variate şi Poiana Ruscă, la vest, unităţile montane ocupând mai mult de jumătate din teritoriul judeţului, încadrate de depresiunile Petroşani (înaltă şi deluroasă), Haţeg (mai joasă, cu întinse şesuri de luncă şi terase), Hunedoara, Simeria, Brad.
Clima
Este temperat continentală, cu etajare evidentă pe verticală, cu precipitaţii neuniform repartizate, cu vânt ce bate dinspre nord-vest. Temperatura medie în ianuarie este de -2 - -100C iar în iulie 10 - 200C.
Cursurile de apă
Sunt reprezentate de Mureş ca principalul colector, ce străbate transversal judeţul în direcţia est-vest, cu afluenţii săi: Cerna, Strei, Râul Mare, Crişul Alb, dar şi cele peste 80 de lacuri alpine glaciare din Retezat: Bucura, Tăul Negru, Zănoaga, Peleaga, cele peste 32 din Parâng: Câlcescu, Slavei, cele din Şureanu, Sebeşului: Iezerul Mare şi Iezerul Mic.
Atracţii turistice
Munţi
Munţii Retezat, fantastică cetate de piatră a acestor munţi are cea mai ridicată altitudine medie din întreg lanţul Carpaţilor româneşti (peste 60 de piscuri ce se avântă la peste 2.200 m altitudine, culminând cu Peleaga de 2509 m). Dar nu numai înălţimile impresionează pe drumeţ în Retezat, măreţia circurilor glaciare de aici este fără pereche în munţii României, fiind împodobit cu nestemate sclipitoare a peste 80 de lacuri glaciare. Pentru toţi drumeţii, Retezatul este un munte al superlativelor. Valorilor peisagistice originale, care suscită practicarea intensă a turismului, li se adaugă o floră şi o faună bogată şi variată, ocrotită în cadrul „Parcului Naţional Retezat”. Acest parc reprezintă cea mai mare rezervaţie ştiinţifică complexă din România, inclusă de UNESCO printre rezervaţiile naturale ale Biosferei. Parcul are peste 20.000 ha care include în arealul lor: relieful glaciar (numeroase circuri, văi şi lacuri glaciare), rarităţi vegetale (orhideea de munte, floarea de colt, nucul sălbatic), exemplare valoroase ale faunei (capra neagră, cerbul, ursul, râsul, cocoşul de munte, mistreţul; iar în undele cristaline ale lacurilor şi râurilor de munte, păstrăvul). În cuprinsul parcului se află Rezervaţia Ştiinţifică Zlătuia (peste 2.000 ha) în al cărei perimetru accesul este permis numai cu autorizaţia Comisiei Monumentelor Naturii. Munţii Parâng, cu nimic mai prejos decât Retezatul, ba mai mult, culminând la 2.519 m - vf. Mândra (sau Parângu Mare), depăşeşte cu 10 m Peleaga falnicului Retezat. Cele mai multe lacuri glaciare sunt cantonate în bazinul superior al Jieţului. Munţii Poiana Ruscă, uşor accesibili, atât pe jos cât şi cu maşina, luna cea mai favorabilă, din punct de vedere al climei şi al pitorescului peisajului, fiind septembrie. Munţii Şureanu, încărcaţi de istorie şi relief carstic, dar şi glaciar.
Peşteri
Peştera Cioclovina, în nord-vestul Munţilor Sebeş, pe teritoriul satului Cioclovina, inclusă în Complexul carstic Cioclovina-Ponorici, formează una dintre cele mai mari rezervaţii speologice din ţară. A fost locuită încă din Paleoliticul Superior, este renumită prin împodobirea pitorească din interior (pereţii peşterii cuprind mărgele de chihlimbar încrustate în calcită, precum şi cranii de lilieci). Peştera Tecuri, în nordul Munţilor Şureanu, are „săli” deosebit de bogate şi divers împodobite cu fermecătoare concreţiuni de calcar transparente, incolore sau colorate (în nuanţe ce variază între roz pastel şi roşu violet). Reprezintă un unicat între peşterile din România. Peştera Şura Mare, lângă satul Ponor, străbătută de râul Ohaba, care formează şi un lac interior, constituie peştera de referinţă a munţilor Sebeş. Aici s-a descoperit cea mai mare colonie de lilieci din România, greu accesibilă.
Lacuri
Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar din România (peste 10 ha), pe lângă care trec cele mai multe dintre traseele turistice marcate din Munţii Retezat; Lacul Gâlcescu (la 1.925 m altitudine), cel mai întins iezer glaciar din aceşti munţi. Se iveşte chiar la marginea celei mai bătute poteci turistice care străbate masivul. Este declarat monument al naturii, iar împrejurimile sale constituie o rezervaţie naturală (geologică, floristică şi peisagistică). Alte lacuri: Lacul Zanoaga, cel mai adânc din România, de 29 m, Porţii, Agatat, Florica, Viorica, Ana, Lia, Lacul Gura Apei, lac antropic, pe Râul Mare, Cinciş pe Cerna.
Rezervaţii şi monumente ale naturii
Parcul Dendrologic Simeria, la 12 km de Deva, în lunca Mureşului, unul dintre obiectivele turistice de importanţă naţională, fiind un adevărat monument în arta parcurilor. A fost creat cu peste 250 de ani în urma, când s-au plantat aici numeroase specii aduse din diferite colţuri ale lumii (China, Japonia, America de Sud). S-au aclimatizat perfect: magnolia, arborele de plută, coniferul oriental, bambusul, eucaliptul. Alte rezervaţii şi monumente ale naturii: Pădurea Bejan, lângă Deva, rezervaţie forestieră unde cresc toate speciile de stejar prezente în România, Pădurea de stejar de la Chizid, lângă Hunedoara, Gorunul lui Horea de la Ţebea, monument al naturii şi în acelaşi timp şi monument istoric ce aminteşte de conducătorul marii răscoale ţărăneşti din 1784.
Staţiuni turistice
Geoagiu Băi (la 46 km de Deva şi 19 km de Orăştie), staţiune balneoclimaterică permanentă la poalele Munţilor Metaliferi, (la 350 m altitudine). Este cunoscută încă din antichitate, mai întâi sub numele de Germisara (germ = fierbinte, sara = izvor) iar apoi, în perioada romană sub numele de Thermal Dodonae (romanii au folosit intens izvoarele de aici, au ridicat statui lui Aesculap şi zeiţei Hugeea). Calităţilor recunoscute ale apelor termale li se adaugă climatul reconfortant, tonic, caracterizat prin ierni blânde, lipsite de geruri mari şi vânturi puternice şi veri plăcute. În cadrul policlinicii balneare de aici se pot efectua băi termale cu apă minerală în bazine şi la cadă, kinetoterapie, hidro-electrofoto şi termoterapie, băi de plante, împachetări cu nămol, gimnastică medicală şi masaj. Căile de acces sunt: feroviare - halta Geoagiu sau gara Orăştie, pe linia Bucureşti - Braşov - Arad, apoi cu autobuzul până în staţiune, rutiere - DN 65 pe traseul Alba Iulia - Simeria cu abatere în comuna Geoagiu spre staţiune.
Vestigii istorice
Cetăţile Dacice dovedesc înaltul grad de cultură materială a dacilor. În zona Munţilor Orăştie se afla, între sec. I î.Hr. - sec. I d.Hr., centrul politic al tuturor triburilor dacice. Principalele cetăţi au fost descoperite la: Costeşti, (la 18 km de Orăştie), Blidaru (la 22 km de Orăştie), Piatra Roşie (la 30 km de Orăştie) şi Grădiştea Muncelului (la 39 km de Orăştie). Cetatea de la Grădiştea Muncelului, însoţită de un complex de sanctuare şi de o aşezare civilă, constituia capitala statului dac, Sarmisegetusa Basileion. Sanctuarele erau consacrate cultului soarelui şi observaţiilor astronomice (construcţiile de aici formau un calendar ingenios şi surprinzător de precis pentru epoca respectivă). Cetatea de la Blidaru, cucerită de romani în 102 d.Hr., a fost refăcută ulterior de Decebal, dar distrusă definitiv de împăratul Traian în 106 d.Hr. Sarmisegetusa Ulpia Traiana, la 17 km de Haţeg, capitala Daciei romane, reşedinţă a celor mai importante instituţii şi a înalţilor funcţionari imperiali. Oraşul a fost întemeiat în 107 d.Hr., din porunca împăratului Traian, denumirea sa completă fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. Aşezarea se dezvoltă până în 271 d.Hr. când autorităţile romane se retrag din Dacia. Astăzi se pot vizita urmele Forului Coloniei, amfiteatrul (locul unde se desfăşurau serbările, luptele gladiarorilor) şi necropola antică. Cetatea Devei, ridicată în sec. XIII pe un con vulcanic ce domină vatra oraşului de la 184 m altitudine. Menţionată documentar în 1269, a fost una dintre cele mai puternice cetăţi din Transilvania. A fost părăsită în 1849 când, în urma unei explozii a depozitului de muniţii, zidurile au sărit în aer. Castelul Corvineştilor din Hunedoara, prin frumuseţea sa arhitecturală se plasează printre cele mai însemnate monumente de artă feudală din România şi din sud-estul Europei. Construcţia impozantă, cu turnuri şi turnuleţe, a fost ridicată în sec. XIII pe un colţ de stâncă. Trecutul castelului se leagă mai ales de familia Corvinilor care l-au stăpânit o vreme îndelungată. Iancu de Hunedoara l-a renovat şi modificat (1446 - 1453), amenajând „Sala cavalerilor” şi „Sala dietei”. Dezvoltat în secolele următoare, castelul reuneşte stilul gotic cu elemente caracteristice Renaşterii şi stilului baroc. Alte vestigii istorice: Vestigiile castrului roman Veţel, cu amfiteatru, băi romane, apeducte, aşezarea romană Călan, s-a menţinut şi după retragerea romană, Cetatea Mălăieşi de la Sălaşu de Sus (sec. XIV), Cetatea Colţ de la Colţ (sec. XIV), Castelul „Magna Curia” din Deva, construit în sec. XVI, în stil renascentist, ulterior a suferit transformări baroce, numindu-se „Bethlen”. În prezent adăposteşte Muzeul Civilizaţiei Dacice, şi Romane, Castelul Sântamărie Orlea (sec. XVI - XVIII).
Edificii religioase
Biserica Densuş, una dintre cele mai vechi din România, construită în sec. XIII din piatra aparţinând ruinelor Sarmisegetusei romane. Are o înfăţişare ciudată păstrând unele elemente ale stilului romantic târziu. Este împodobită cu o interesantă pictură murală (din 1443). Biserica Strei (sec. XIII), păstrează pictura executată în sec. XIV, fiind unul dintre cele mai valoroase ansambluri de pictură medievală din România. Alte edificii religioase: Biserica Sântămărie din Orlea (sec. XIII), în stil romanic, păstrează o parte din valoroasele fresce iniţiale, Biserica Ciscior (sec. XIV), Biserica Ribita (1417), Biserica Ortodoxă Hunedoara (sec. XV), Mănăstirea Prislop din Silvaşu de Sus (la 13 km de Haţeg şi la 16 km de Hunedoara), din 1564.
Muzee
Muzeul Memorial „Aurel Vlaicu“ de la Aurel Vlaicu (la 30 km de Deva), amenajat în memoria acestui pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale. Aici a văzut lumina zilei şi a făurit primele sale aeromodele, marele inventator şi pilot Aurel Vlaicu. Alte muzee: Muzeul de istorie a mineritului, cu interesante colecţii mineralogice.